BEYOND TABOO AND STIGMA: DOMESTIC VIOLENCE IN 20TH CENTURY RURAL HUNGARY AND TRANSYLVANIA
(Abstract)

The study underscores the conversions in violence concepts textualized in eight Hungarian-speaking peasant women’s life narratives. By addressing the central questions of violence against peasant women, the examination provides a path toward including the rural as a geographic and socio-cultural dimension in the studies of women’s writing. In this corpus of marginalized counter-histories, two main types of abuse were scrutinised: sexual and physical violence against wives. Breaking with the social and community norms, these rural women textualized and publicized their stories of abuse and moved beyond the stigmatizing efforts of patriarchal society. I examine these accounts of violence as coping strategies that transform former victims into actors. Based on the concepts of resilience and agency, I attempt to disentangle the stories of women who have experienced domestic violence from the framework of indescribability and shame by suggesting a possible approach beyond taboo and stigma.

Keywords: domestic violence, violence against women, rural society, female life narrative, Hungary.

DINCOLO DE TABU ȘI DE STIGMĂ. VIOLENȚA DOMESTICĂ ÎN MEDIUL RURAL DIN UNAGARIA ȘI TRANSILVANIA SECOLULUI AL XIX-LEA
(Rezumat)

Studiul evidențiază schimbările de concepere a violenței, reflectate în opt narațiuni despre propria viață, aparținând unor țărănci de limbă maghiară. Abordând problematici centrale despre violența împotriva femeilor din zona rurală, articolul pledează pentru recunoașterea ruralității ca o dimensiune geografică și socio-culturală relevantă pentru aria de studii dedicate scriiturii feminine. În cadrul acestui corpus de contra-istorii marginalizate am analizat două tipuri de abuzuri: violența sexuală și violența fizică la care au fost supuse femeile în ipostaza lor de soții. Încălcând normele sociale și comunitare, aceste femei din zona rurală au transpus în scris și au făcut publice abuzurile la care au fost supuse, așa încât au eludat procesul de stigmatizare tipic societății patriarhale. Valorific aceste dări de seamă despre violența domestică ca strategii de adaptare menite să transforme victimele în actori. Pornind de la concepte precum reziliența și capacitatea de a acționa, îmi propun să delimitez poveștile victimelor violenței domestice de prejudecata indescriptibilului și a rușinii cu scopul de a configura o posibilă abordare dincolo de tabu și de stigmă.

Cuvinte-cheie: violență domestică, violență împotriva femeilor, societate rurală, narațiuni ale vieții femeilor, Ungaria.